Trecem granita

  Aseara, cand sa iesim la bere, Pilif zice asa intr-o doara ca ar vrea sa puna husa pe mobra. Am crezut ca sunt fite de harli-ist. Cand a inceput ploaia am inteles si problema existentiala .... Are filtrul de aer foarte la vedere si daca il uda ploaia Harli devine trist. Asa ca azi a fost facuta operatiune de uscare a filtrului cu feonul. 

Dupa o scurta vizita pe la fosti colegi si vechi preiteni a inceput sa picure in timisoara. E semn clar de duca. Si am reusit iar sa fugim de ploaie. 

   

   La iesirea din Timisoara e o intersectie. In dreapta e un indicator cu ceva dar nu vad iar in fata vad semn de vama. Eu sunt primul, directia aproximativa pe care o caut e inainte, deci ala trebuie sa fie  drumul. Stiam ca sunt 70 de km pana la Cenad dar nu vedeam nici un indicator.  Despre alte localitati ziceau indicatoarele cate ceva dar despre cea cautata de noi nimic. Romania fara indicatoare ...asta e ! Ei trebuie sa fie de vina pentru ca eu sunt perfect ! La un moment dat oprim la o benzinarie sa facem ultimul plin romanesc si ne luam la revedere ca in filmul cu Stan si Bran pe toate canalele de la toata lumea. Peste 30 de km aveam sa trecem granita. Surpriza mare fu cand indicatorul ne duse la vama in mai putin de 2 km. Ceva e dubios ! Deschid GPS-ul, In fata noastra mai era o masina in vama. Asta a fost si norocul nostru. Am apucat sa il opresc pe Silviu sa dea actele: "Silviule asta e Serbia si noi cautam Ungaria !" Vamesul a confirmat intr-un hohot de ras. Ne-a zis ca mai avem 50 de km in partea cealalta. Cum ar fi fost sa intram doar ca sa iesim din Serbia ? La intersectia din Timisoara cred ca scria Cenad la dreapta .... I-am promis Serbiei ca ne intalnim dar mai incolo si am plecat .Am inceput sa rad singur ...pana si melodia din casca ma atentiona intr-un fel .. era ceva Emir Kusturica.
   Autostrada maghiara e plicticoasa de obicei dar Silviu a reusit sa o faca o chestie agitata, un fel de cursa de urmarire cu Iepurila in rol principal si Stroama gafaind.
   Mai e ceva pana la Budapesta. drumul se asterne lin inainte, indicatoarele arata ca directia e buna, benzina avem ca abia puseram. Toate bune dar Iepurila vrea la dreapta. E o iesire spre un oras necunoscut. Primul gand a fost ca s-a stricat. Nici nu incepu bine drumul si s-a stricat ? M-as fi asteptat mai degraba la Harli sa faca asa ceva. Dar nu se opreste pe marginea drumului si iese de pe autostrada. Il urmam. La iesire este un fel de giratoriu a carui amintire imi da si acum fiori. Are un fel de bumpere sau Dumnezeu stie cum se numesc alea. Nu le vad si sar voios cu tot cu mobra peste unul. "I believe i can fly" ar fi fost melodia momentului dar am avut noroc prin faptul ca nu era nimeni pe acolo. S-ar fi putut sfarsi excursia inainte de a incepe. In momentul urmator iepurila intra linistit si netulburat din nou pe autostrada. Nu am inteles ce a facut decat a doua oara cand GPS-ul iepuresc ne-a mai scos o data sa admiram giratoriile laturalnice. De data asta am evitat bumperele.    
   Evrika ! Budapesta ! Gasim cu putina greutate cazarea. E langa Hosok Tere (Piata eroilor).Cea mai mare problema a mea a fost faptul ca la ei in centru nu ai voie sa faci stanga ci trebuie sa faci de 3 ori dreapta. Asa ca m-am invartit nitel aiurea ...
   Hostelul ne-a dat o camera intr-un apartament. Avand in vedere ca era singura camera ocupata din respectivul apartament, se poate spune ca am avut un apartament pentru noi. Parcarea e publica si asta e un motiv de ingrijorare pentru Pilif. Ar fi vrut sa puna mobra pe trotuarul de langa bloc si cred ca ar fi stat toata noaptea pe balcon cu ochii pe ea. My precious ...Este ceva sarbatoare si vis-a-vis de bloc, in marea parcare e un balci in toata regula, cu tiribombe si galagia aferenta. Plecam la plimbare dar nu mergem si noi pe bulevard ... ne invartim pe niste stradute tot avand speranta ca dupa urmatoarea cladire e Dunarea.... pana ne-a prins ploaia. Am mai mers nitel, am gasit si Dunarea dar deja cei doi nu mai aveau chef de vizitare, de pod cu lanturi si alte chestii. Eu le mai vazusesem asa ca nu am protestat prea tare.Am luat metroul inapoi unde ne-am trezit ca am mai vrea o sticla de apa si o bere. Asa ca de unde nu mai avea nimeni chef de umblet, am mai cautat o ora un magazin deschis. Am gasit o pizzerie cu home delivery de unde am luat berea. Dupa urmatorul colt am gasit si o alimentara deschisa ... prea tarziu . Ne-am intors la cazare. Intre timp balciul se oprise si a doua zi dimineata nici macar urme din el nu mai erau.