Vineri dimineata am pus saua pe cal si pistoalele in brau , vorba haiducului , cheia-n contact si pe cap doar un gand :"Fiul codrului sunt, /Liber ca pasărea-n zbor! ". La drum am pornit ! Era 7.30 ceasul. Pe undeva prin Otopeni am mai vazut o vstroama oprita la adapat intr-o benzinarie dar prea tarziu am obesrvat-o pentru a mai putea opri in siguranta .... si cam asta ar fi povestea drumului pana la Brasov. Vineri dimineata nici macar aglomerat nu e drumul asta ... Am oprit la Ploiesti pentru o cafea si toaleta. A doua parte a fost zadarnicita de aparitia unui autocar de drumeti opriti cu acelasi scop precum al meu.
De la Brasov va spun ca incepe alta lume . O lume verde. La propriu. Drumul serpuie printre lanuri verzi si galbene. Am vazut multe poze din perioada asta si toate au singur numitor comun : galbenul rapitei. Prin zona Miercurea Ciuc este un drum destul de frumos curbat si cu o vizibilitate foarte buna astfel incat si un motoretist fara prea multa experienta ca mine a putut sa cante de incantare in casca.
Dupa ce am lasat in urma Borsec-ul (localitatea, nu petul pe marginea drumului ) a inceput un drum superb. Numai ca peisaj ca la capitolul calitate ... e facut pe vremea lu' impuscatu' din placi si asfaltat tot cam atunci ultima data . Am mers cat am putut de incet . In casca aveam ceva muzica de la telefonul din coburi. La un moment dat cantaretii au pierit in negura. Am oprit mobra si spre surpriza mea , de la vibratii sarisera componentele din telefon. Peisajul in schimb a salvat orice nervi provocati de drum. L-as fi facut si pe jos si as fi ajuns tot odihnit de culorile combinate , de soare , de raul care conduce drumul si de cerul spre asfintit .
Mai cu un ochi la gropi, mai cu unul jucandu-mi in cap din cauza gropilor, mai cu un munte ce se varsa in rau mai mult pe loc decat incet am ajuns la Vatra Dornei. Am tras pe dreapta sa consult GPS-ul. Cand sa plec, din spate ce vad ? Tot mai mare si mai mare vine oastea lui calare . Nu bat campii ... era oastea lui V-Strom imparat . Venea pe cai involburati tocmai de la Sibiu. Dar atunci nu stiam. M-am lipit si eu de grup. Dupa 2 curbe mi-am dat seama ca eu nu stiam ca stroama se poate apleca atat si poate merge asa de repede (intre cele doua linii ce formeaza "linia dubla continua") . I-am lasat sa se duca si i-am admirat numai indepartandu-se. I-am regasit mai apoi la monumentul de la intrarea in Posteriorul Moldovei ... pardon Fundu' Moldovei. Am stat cateva minute si impreuna am parcurs si ultimii kilometrii ai drumului.
Am garat intr-o curte ireala, rupta din alte vremuri , din alta lume si pentru care motoarele pareau masinarii ale timpului. Un sat bucovinean in miiniatura, cu case de lemn si caini mari. Pentru o mai buna integrare "geospatiala" am fost intampinati cu niste licori bahice de toata frumusetea si mai ales gustul. Am aflat mai apoi ca marele caine ce ne intampinase la intrare are buletin de Bucuresti ....
Urmatoarele doua nopti si ziua dintre ele au fost exact ce recomanda doctorul. Reset total !
De ce se reunesc oamenii ? De ce cauta motive comune de reuniune ? De ce am dat atatia bani si am batut atata drum pentru a merge la Bucovina ? Tocmai de aia ! Tocmai pentru a vedea acei oameni, tocmai pentru a vedea cat de diferiti si cat de bine ne putem intelege cu totii uniti de un lucru relativ simplu: faptul ca am dat banii la un moment dat pe un obiect, ca am preferat Suzuki si nu altceva. Am avut de toate : preoti cu crucea-n frunte , ingineri , cadre armate si altfel de cadre ca nu stiu toti cu ce se ocupa. Din cauza discutiilor, a doua zi nu am putut sa merg in tura din zona. Tropaiau motanii in capul meu ca armata a 14-a. Abia un algolcalmin de la tanti Viorica a mai salvat situatia. La un moment dat doua mobre, un vstrom si o Virago au garat in curte. Viragistul a coborat, si-a dat casca jos si si-a pus o sapca . Celalalt l-a prezentat : Nea Ghita , 84 ani . Ce pot sa spun ? Ca sper sa fiu la fel la varsta lui ? Sper macar sa prind varsta lui ...
Sambata seara am vazut si participat la un spectacol aparte. Stiti in cat timp se poate manca o oaie la protap ? intr-un timp mai mic decat cel necesar sa se parleasca pe intregime. Cand ultima bucata de carne din oaie era facuta, carcasa pe de-a intregul insemna numai o insiruire de oase golase. Singurul ce s-ar mai fi bucurat de ele ar fi fost Odin ... blanosul. Oricum plimbatorii pe cate 2 picioare erau satui deja .
Am zis sa plec dimineata cu grupul de Bucuresti, dar la 8 nu vazusesem pe niciunul din ei la masa, doream sa ajung cat mai repede acasa si oricum merg atat de incet incat m-ar fi prins de pe urma si daca luau pranzul tot la tanti Viorica, asa ca am plecat. Apoi am aflat ca ei au venit pe alt drum.
Am plecat foarte hotarat si relaxat cu gandul la drumul de il aveam de facut. Dar am plecat in cealalta parte. Ma uit acum pe harta si imi dau seama ca am realizat greseala in ultimul sat din Romania. Inca 5 minute de mobrit si sigur vedeam vama sau ceva de genul asta .... Ar fi fost o senzatie aparte. Am intors si dupa inca 10 ore de linie aproape dreapta pe E85 am ajuns in Bucuresti.
Am ajuns inapoi la lumea mea, la oamenii cunoscuti , la serviciul meu. La Bucurestiul stiut. Am parcat o noapte intr-un mall si acum steguletul nu mai are in varf vulturul acela ... Tot ce sper e sa nu fi furat si altceva de pe mobra pentru ca urmeaza o tura prin Viena cu retur pe coasta Dalmata in cateva zile. Daca v-au placut randurile de mai sus, va voi povesti si despre acea tura.
"Daca v-au placut bufonii, mai poftiti si-n alta seara" ( Motul Pitis)
