Am primit o scrisoare :

Hello ,  Ce faceti dragilor ? Sanatosi, voinici ?       Va zisei ce facui ? Nu va zisei ca n-avusei cand …. Ba nenicule si vericule, stateam treaz ….si trebuia sa dorm ….dar somnul plecase departe deja , era cu vreo 2-300 de km inaintea mea. Nu imi placea de somnul meu . Nu imi placea de visul rau . Somnul meu vedea  toba montata prost, aripa lipsa si carbunii reparati doar "ca sa te invarti nitel p'aci" dupa cum zisese mecanicul. Visul era vis . "Ce stie el ? Au mai zis si altii ca nu poti sa mergi prea departe cu Dacia fara sa repari si le-am aratat ca se poate." imi ziceam usor ca sa ma imbarbatez ... dar visul cel  rau imi dadu niste imagini din plimbarea in care si eu si mobra am ajuns pasageri ... ea pe platforma si eu la un prieten in masina .        Da . De dimineata m-am intors din Grecia ... am mers cu autocarul 20 de ore si am intepenit complet . Probabil ca ar fi trebuit sa dorm cele 5 zile de le mai am din concediu si sa ma duc la munca foarte odihnit ca un corporatist cuminte ce ma aflu . NU , de data asta NU. Nu am stare . Imi sta gandul numai la plecare ...  Toata ziua am reusit sa ma invart , sa imi pun imi bagaje strictul necesar sau asa am avut impresia ... si sa iau aripa cea noua si nevopsita de la Silviu. Da stiu ca am cumparat-o acu 2 luni dar sunt un incompetent fara timp la capitolul vopsitorie ....        Seara m-am apucat cu mare grija sa montez corespunzator toba ca facea o galagie nesanatoasa dea dreptul . Cu chiu cu vai , dupa ce l-am convins pe tovarasul Eme ca daca am monta si ultimul surub corect ar fi chiar o opera de arta pentru noi si cele 4 maini stangi ale noastre si dupa ce ne-a mai venit in ajutor inca o pereche de maini stangi , ne-am apucat sa montam si aripa fata . Inutil sa spun ca dupa ce se lasase noaptea , misiunea noastra s-a ingreunat considerabil , dovada fiind faptul ca am reusit sa stricam toate suruburile fara sa scoatem nici macar ramasitele vechii aripi . Am renuntat .... Nu a mai plouat de o luna , de ce ar incepe acum ? In PRIMA ZI am incalecat pe o sa si o sa va spun povestea asa :        Am intrat dimineata in garaj grabit  nevoie mare , intrebandu-m a tot timpul ce o sa  uit. Sper sa nu fie ceva important si mai arunc o privire la ceasul de pe ghidonul mobrei ... tot 9 fara 5 ? acu juma de ora tot atat arata ... Cesulica se hotarase ca nu va arata ora in aceasta plimbare ... L-am adaugat la lista de probleme ale mobrei , am urcat in sa si am pornit .        Stiati ca s-au apucat sa lucreze la intersectia Lujerului ? Nici eu. Fiind foarte mirat de motivul pentru care toti soferii merg incet desi parea liber in fata am incercat sa ii depasesc . Abia cand strada s-a adancit brusc cu 30 de centimetri mi-am dat seama de ce erau asa cuminti . Am reusit sa evit contactul cu ce ramasese din asfalt si am continuat .... Urmatoarea parte avea sa fie cea mai plictisitoare parte a intregii plimbari : autostrada A1.        Aveam una bucata , ba nu , doua probleme tehnice : trebuia sa imi scot puloverul ca deja se facuse cald si as fi vrut sa mananc ceva . Am incercat dupa sa ma opresc la prima benzinarie ( e una la care ca sa ajungi tre sa treci pe sub autostrada ) . Spun am incercat pentru ca nu au fost de acord cu mine cainii de acolo . M-au alergat pana am plecat ... nici nu m-am dezbracat si nici nu am mancat.....Naspa cainii astia ... sau cei ce ii tin ? Nu stiu dar ceva e naspa acolo ....       Am hotarat ca nu ma voi mai opri pe intreaga lungime a autostrazii ... si ce mult a parut ... si ce putin a fost ... Asa am ajuns sa mananc , sa beau o cafea si sa ii dau si mobrei o cafea sa bea (model 95 fara plumb), fara sa scot puloverul pentru ca intre timp ajunsesem sa ma felicit ca l-am luat la mine , la o benzinarie de pe langa Curtea de Arges.       Si incepu Transfagarasanul .... Aceasta avea sa fie partea principala a zilei si dupa cunostintele mele anterioare , a intregii calatorii. AAA nu-ti zisei vericule care era traseul planuit ? Pai e simplu : o bucla prin tara , o pornire din Capitala si o sosire in Bucuresti cu trecere prin Cluj si Iasi , cu o oprire la Fundatica si intalnirea de 10 ani de la Rosiorii de Vede.        Sa revenim la Trans ... un drum construit ca sa te simti mic si insignifiant... un drum ce serpuieste indiferent fata de tine si de dorinta de a admira peisajul ... ai putea sa faci acest drum in pasi de melc si la sfarsit ai avea impresia ca nu ai vazut tot . Partea sudica are din pacate un pseudo covor asfaltic ,plin de gropi , valurit iar prin multe locuri de-a dreptul lipsa. Ultimii 30 de km pana la Balea au asfalt mai bun dar disparusera parapetii si in stanga se vedea o vale foarte frumoasa dar pe care preferam sa o vad doar de sus , asa ca am mers cu o viteza de bicicleta . Am intalnit mai multe grupuri de motorete pe drum si usor , usor incepusem sa cred ca o sa opresc la cabana langa haite intregi de motociclisti germani ... Can' ce sa vezi ? La Cabana de la lac motoretele se transformasera in Logane si germanii in moldoveni cu trening nou cu vipusca , model Adibas sau Mike colectia din anul ... eterna colectie ... Am mancat destul de bine in timp ce admiram o scena deosebita : o domnisoara cu geaca sclipicioasa si cu gluga cu "blanita" incerca sa il convinga pe barman ca ea vrea sa lucreze acolo , ca ar fi buna de chelnerita si ca a facut si ceva scoala in acest sens (dar nu avea diplomele doveditoare la ea) , asta in timp ce doamna masa tragea de ea ca "nu o sa lucrezi tu aici, fato, ca nu te las eu aici ..." iar barmanul ii spunea ca nu pe el trebuie sa il intrebe ,  ca nu e patronul dar don'soara nu se lasa . Am platit , am facut cateva poze cu partea nordica a transului si am luat-o din loc ...          Dupa ce am intalnit DN 1, am rulat linistit in coloana , un drum bun si aglomerat. Cand am ajuns la Turda  am vazut o gramada de indicatoare catre autostrada . Zic : " ia sa vezi ca fac si o tura pe noua autostrada a Romaniei ..." Pe masura ce ma apropiai , vazui ca semnele de autostrada fac stanga si semnele de Cluj dreapta . Stai asa, ca nu-i asa ... da cu rest ... pai, nu ziceau minunatii ca e autostrada de la Cluj ? Semnele de Cluj or fi pentru camioane ? Ma oprii la o benzinarie si o intrebai pe vanzatoare daca stie ceva despre dilema mea ... Zise ca e simplu : autostrada e facuta, are 50 de km dar nu sunt facute intrarile spre Cluj , asa ca tre' sa te duci pana la capat si sa te intorci pe DN inca 12km, total 62 km .... sau sa o iei direct pe DN si sa faci 30 .... Am zis ca o sa mai vin cand o sa fie toata gata ...daca nu o sa fiu prea batran atunci ...        EVRIKA  ! Si nici nu e tarziu .... pe la orele 17-18 am ajuns in inima Ardealului . Capitala  oamenilor calmi  ma primi , nu cu flori ci cu locuri cunoscute ... mai fusesem pe aici in niste delegatii .  Cand am plecat de acasa sau mai bine zis in ziua premergatoare plecarii am avut dubii privind orele si locurile de oprire, asa ca nu am facut nici o rezervare la nici o unitate locativa temporara .... Asa ca ajuns in oras incepui sa ma uit dupa pensiuni ... si vazui una prea albastra.... si vazui una care nu avea curte pentru mobra... si vazui una prea comunista ...  si vazui vreo 10 prea departe de centru ... si ma hotarai sa pornesc cautarea invers: am gasit inati centrul si apoi , plecand din centru cautai cazare. Din pacate din fire nu prea am rabdare astfel incat jocul de-a alesul , comparatul si verificatul pe mine ma cam depaseste uneori .... Ridicai un pic privirea si vazui pe o colina un hotel mare, da' mare, ma nene ..., si cu aspect usor comunist ....Zic : poate nu or fi apucat sa il renoveze si e mai ieftin , mai ales ca privelistea parea interesanta. Am cautat sa ajung fara ajutor . La un moment dat , dupa ce trecui garla, vazui inca un hotel mare ... Da' cate aveti frate ? La asta nu imi placu parcarea - nu parea nici ingradita , nici pazita ...mai era si o conferinta...Cum ma invarteam eu , pe un stalp, vazui reclama pensiunii unde am mai stat . Am nimerit-o , nu fara putina invarteala aiurea. Lasai mobra sa se odihneasca in curtea pensiunii, ca doar facuse treaba buna toata ziua, luai un Taxi si mersei in centru sa ma plimb si sa mananc. Am putut sa admir bisericile si mai ales fantana arteziana cantatoare...  Pe sistemul "Sa mancam unde mananca si poporul bastinos" , am mancat o pizza normala intr-un restaurant facut sa para a fi o piateta italiana , dar destul de aglomerat, astfel incat nu prea ma auzii nici gandind ... ca oricum de vorbit nu aveam cu cine .  In drum spre cazare am luat o bere, sa am ce face cat stau la televizor. Am ajuns in camera si am adormit inainte de a o deschide ...          Pe la 2-3 noptea incepura sa se auda zgomote ciudate ... ma trezii brusc. Da! Imposibilul s-a intamplat ! A inceput ploaia ! Si ce ploaie  ... suvoaie.... Imi adusei aminte ca mecanicul zisese ca exista o crapatura in capacul de la carbuni ...si ca daca intra apa o duc iar pe rampa acasa .... facui o scurta rugaciune si incercai sa dorm in continuare.        A DOUA ZI  ma trezii cu butonul de   griji apasat la maxim ....nu mai ploua torential dar picura usor .... Am coborat la masa si intre comanda micului dejun si aducerea acestuia am mers si am pornit mobra. Vazand-o pornind asa hotarat , am reusit sa mananc linistit si sa imi fac bagajele. Am mers la fostii colegi de la Cluj , eternii si fascinantii Horia si Bogdan , ardelenii vesnici ....."No ! Ce atata graba ? Unde arde? " Aici am fost ajutat sa imi trag echipamentul de ploaie peste mine si peste ghiozdan. Din aceasta cauza in a doua zi sunt foarte putine poze facute  (pozariciul era in ghiozdan ).  Nu e asa usor sa ajungi de la Cluj la Iasi ... conform indicatoarelor. Nu se gaseste nici un indicator pe care sa spuna ceva de genul "Spre Moldova" sau "Spre Iasi"  Astfel incat, bineinteles ca am gresit drumul .... si nu o data. Cel mai neplacut moment este atunci cand nu stii sigur ca l-ai gresit , trebuie sa opresti ca sa te uiti in GPS... si tot cu baba de pe marginea starzii te lamuresti ....        Eram un soi de Mr Bean pe motoreta , varianta murata, caci ploaia incepuse serios. Mergeam incet , incet si la fiecare intersectie la care aveam impresia ca o sa gresesc calea, ma opream , scoteam manusa, desfaceam pelerina, desfaceam geaca de piele, desfaceam husa telefonului si mai aruncam un ochi la GPS, apoi puneam telefonul in husa, husa in geaca, geaca o inchideam , inchideam si pelerina si porneam mai departe.         In general imi plac fantanile arteziene, dar nu si atunci cand sunt generate de propria roata din fata si ale caror stropi au ca punct final viziera mea ... Ma bucur enorm ca Dan s-a lasat de motoretism si mi-a vandut echipamentul de ploaie ... nu a trecut nimic prin el.  Ma felicit de asemeni pentru achizitionarea minunatelor manusi ... fix jumatate de ora ...dupa care a intrat apa, o apa rece prin care simteam reumatismul pe care o sa il am la 60 de ani.       In urma cu 2 ani am trecut prin zona Vatra Dornei si am injurat santierele de pe drumuri . Imi cer scuze! Au facut oamenii aia o treaba extraordinara... Se mai oprise si ploaia , drumul era destul de liber si curbat , asfaltul proaspat si fara gropi.  Pot sa vorbesc singur , pot sa cant fara sa ma auda nimeni , pot sa ma stramb fara sa ma vada nimeni ....  Astfel ma trezii dandu-mi indicatii cu voce tare ... "stangaaaa....dreapta ... ce dracu faci cu piciorul ala ... mai jos , stanga ... ".        Trecand prin sate, in nari imi intra mirosul de brad ars ... miros de toamna tarzie spre iarna , miros de stat in casa .... Ce caut eu pe drum pe vremea asta ? De ce nu sunt in casa si eu langa o soba ? De ce acum 2 zile era vara afara ? Ce am gresit  ? Pe cine am suparat ?       Mergeam linistit pe curbe cu o viteza constanta 80km/h . Ce tare sunt eu dintr-o data . Pe langa faptul ca merg cu viteza suficient de mare pe curbe, mai merg si constant . Bucuria a durat fix 13 secunde, pana am dat drumul la acceleratie... Apoi mi-am dat seama ca si pe loc stateam cu 80km/h. Cel putin asa arata mobra. Dupa cesulica, kilometrajul vroia sa renunte la plimbare ... Astuia ii dadeam dreptate , era plin de namol. Ma gandii la variante : mers la un service specializat - eram prin munti , unde gasesc asa ceva ? mers fara kilometraj - parca nu e asa fun. Am aplicat metoda ruseasca : dupa 2 lovituri cu pumnul si o manusa data peste cadran, si-a revenit . Nu mai mergeam constant si nici asa repede pe curbe .        La iesirea din munti ma saturasem si de viata si de motoretism si de ploaie si de tirurile ce iti pun toata apa de pe strada pe fata si mai ales de arteziana mea personala. La o intersectie facui un calcul simplu ce imi zise ca pana la Iasi mai am 100 km iar pana la Falticeni 10km ... Ma duc la Falticeni ! Renunt la Iasi ! ....Nu ma mai intereseaza nimic .... vreau un loc uscat si cald ... Cine a inventat ploaia ????        Intrat in Falticeni cautai o pensiune sau ceva de genul asta ... Dupa o ora de invarteala ....  Am crezut ca e un oras mic, dar au mai mult de 3 strazi ..... o fi municipiu ? Am gasit o casa pe care scria "Pensiune". Am intrat in curte si in afara de un caine nu mai era nimeni ... am strigat o data, de 2 ori ... am plecat ...       Acum stiu toate benzinariile dinte Falticeni si Iasi .... m-am oprit in fiecare ca sa ma incalzesc. Cand ajunsei in capitala moldovenilor era deja intuneric .... Dupa ce ma invartii putin prin oras ma oprii la un hotel mare si al naibii de scump .. nu ma mai interesa .... La receptie imi veni sa ii dau o casca direct in freza unuia care imi zise pretul camerei pe un ton ce ar fi trebuit sa ma faca sa plec. Ma gandii ca poate fata mea plina de namol, costumul de ploaie din care se scurgea apa cu namol il fac sa se comporte astfel. Asa ca m-am multumit   sa ii spun ca accept camera. La despachetare am constatat pe unde a ajuns apa : manusile - pe calorifer ( nu era cald dar se puteau scurge), geaca, cu gulerul in jos pe fotoliu  si cizmele intoarse pe dos , sprijinite de perete. Surpriza cea mare a fost in coburi. Apa era la ea acasa .        Am iesit "la plimbare" si am descoperit ca se mai poate cumpara o aspirina. Una singura - 10 bani ... nu credeam ca mai poti cumpara ceva cu 10 bani. Ajuns in farmacie imi veni o idee mareata : "manusi medicale" . Am cumparat 2 perechi .... adica 4 manusi ca astea nu se vand la pereche ... Fata de la magazinul din colt se uita cam stramb la mine cand cerui 10 pungi de plastic si o bere ...       Daca la Cluj am mancat o pizza normala intr-un loc deosbit , la Iasi am mancat o pizza foarte buna intr-un loc foarte nasol. Parca lipsea ceva de pe peretele carciumii asteia ...aaa : poza cu Ceausescu . In  rest erau toate acolo , inclusiv petele de pe fata de masa .  La masa de langa ,el si ea ... cred ca ea incerca sa ii dea una bucata de pereche de papuci ... direct in ochi ...dar desi vorbeau tare nu prea intelesi mare lucru ... mare chestie si acsentul asta .       Bineinteles ca nici in seara asta nu am reusit sa beau bere si a ramas cadou cameristei ....             Era dimineata. Si vreme frumoasa si soarele imi batea in geam ....si voi ma credeti ????     Imi propusesem sa plec devreme . La 9 erau 9 grade afara si nimic uscat complet din ce intinsesem cu o seara inainte.  Bagai pe sub manusile moto pe cele medicale dupa ce vorbi cu niste prieteni de la capitala care ma asigurara ca acolo e frumos, nu bate vantul si sunt 18 grade. Iasiul plangea in continuare.       Mai incercai sa gasesc si o baterie pentru cesulica dar ori era prea devreme, ori nu stiui eu unde sa caut , ori ambele la un loc dar cesulica ramase in buzunar din lipsa de energie.      Drumul e bun dar destul de aglomerat. Mi-am reluat ritualul de a opri la fiecare 50 de km pentru o cafea la o benzinarie iar la 150 de km alimentam si mobra ca sa nu imi aminteasca ea de Paltinis ...prietenii stiu de ce ! Cu exceptia faptului ca la Bacau nu am nimerit in ruptul capului prin centru , desi as fi vrut , nu este mult de povestit despre acesata parte . PANA LA TARGU SECUIESC . Cea mai frumoasa imagine pe care calatorul din mine le-ar fi putut vedea atunci : sfarsitul muntilor era marcat de iesirea dintr-o padure, iesirea din Moldova si mai ales iesirea DINPLOAIE si DIN FRIG. De aici si pana la Brasov, pe langa faptul ca drumul era uscat, nici macar balti nu erau . Nu imi venea sa cred . Pana si manusile se uscasera.        Ajunsei pe la 2 la Brasov. Vorbii cu colegii cu care trebuia sa ma intalnesc la Fundata in team building si imi facui calculul ca daca ma opresc pe la Costica , pot sa mananc si sa si ajung pe lumina. Dar pe Costica nu il mai vazusesem de multa vreme si Costica e de acasa si Costica e un oltean care, ca si mine , vorbeste mult.       Cand am parasit Brasovul era deja intuneric . Imi facusem un calcul simplu ca sunt 10 km .. au fost vreo 40 , pe intuneric si pe serpentine.        La cazarea din seara asta era cald, multi cunoscuti si mancare din belsug. Erau toti corporatistii de la  Bucuresti, pe care ii vad tot anul . A doua zi , cand incepura activitatile organizate oficial, atv si bughy, activitati pline de namol, imi amintii instantaneu de ultimele 2 zile. Brusc rasari dorinta de a vedea ce se intampla pe la intalnirea de la Rasnov . Si ce s-a intampla acolo , dupa ce au venit Doctoru' , Filip, Printesul si Silviu va ramane la Rasnov , se va invechi precum vinul , se va imbogati cu alte nascociri si va fi povestit nepotilor ca il considere pe Tataie foarte cool...         In ultima zi ramasese numai drumul spre capitala , ce fu facut in ritm de melc pentru a nu deranja motanii din mansarda. Pentru a nu ne stresa prea tare ne intorseram pe traseul Rasnov-Brasov--DN1 - Bucuresti.       Cam asta fu in cele 3 zile de concediu aiurea de anul asta . Acum ar trebui sa scriu ceva interesant si demn de retinut, nu-i asa ? O sa termin in stil scolaresc clasic : "Ce bine a fost in concediu!" sau "Si-am incalecat pe o sa , ca sa zic povestea asa ..."