Orasul surpriza

   Se aude ceva ingrozitor de tare. Am totusi cele mai puternice dopuri de urechi pe care le-am gasit in comert. Sfarsitul lumii ma prinde intr-o mansarda din Rijeka ?  Deschid ochii. E numai Pilif. Sforaie mai tare decat prevede legea. Silviu din fundal ii tine isonul.  Nu e sfarsitul lumii dar nici rost de somn nu mai e . E 6 dimineata. Mai stau in pat si meditez la "soarta avioanelor de tip supersonic" pana se trezesc ceilalti. Ma gandesc la faptul ca azi mergem catre Sibenik si nu stiu nimic despre acest loc. Aseara la terasa, am reusit intr-un final apoteotic sa ajungem la concluzie, la un traseu de urmat. O negociere rapida :
 - Split ca e prea putin pana la Zadar, zise Silviu
 - Zadar, ca ma omori pana la Spiit... ai uitat ca sunt melc de fel ?
Inca o bere veni, inca o runda de asa negociere. Pana la urma luai si ma uitai in GPS. Negocierea ce inseamna altceva decat gasirea unui loc de mijloc ? Si acesta in cazul nostru este Sibenik. Nu are cum sa fie asa rau. Vad ca exista destule locuri de cazare si e pe marginea mari. Si asa ramase destinatia asta.
   Pe la 8 o luaram din loc.
   Mergand incet in general si fascinat de peisajul de pe partea dreapta in special am ramas in urma. Nimic nou . La un sens giratoriu din orasul Senj de dupa Bunica vazui indicator de Split si ma dusei hotarat. Apoi am vazut ca e spre autostrada si asta nu e in plan azi. Ma mira intr-un fel cum denumirea majoritatii localitatilor de pe aici are traducere in romana: Bunica, Zadar, Kalic si mai ales ... dar las ca stiti voi care. Fiind atat de aproape de noi ma gandesc la faptul ca s-ar putea sa nu fie o intamplare. I-am gasit pe fugari in Kalic. Se pare ca astia doi au reusit sa se umple de ceva rasina pe maini. Nu pot fi lasati nesupravegheati (si o sa ma bata cand vor citi aceste randuri).

   Partea asta de drum a fost votata in unanimitate ca fiind cea mai frumoasa. Cea mai lunga linie dreapta are cam 2km. Probabil de asta sunt si cohortele de motociclisti. Grupuri urmate de alte grupuri de mobre si nici unul mai mic de 10 motoare. Si motoare din generatii noi, in general GS-uri. Deja ma doare mana de la atata salutat. Cred ca o sa imi pun un bat legat de ghidon cu o manusa in varf. Si asa un rand de manusi au cedat nervos si am o gaura la un deget de pot sa folosesc telefonul fara sa mai scot manusa.  Dar macar e aerisita bine mana .

   Drumul asta a reusit sa aduca la suprafata toate temerile si stresul legat de curbele de viteza mare pe strada. Inainte sa respiri dupa o curba trebuie sa fi pregatit pentru urmatoarea si tot asa. Din fericire orice stres dispare cand privirea se muta de pe banda gri din fata catre dreapta albastra. Pe de alta parte nu poti sa te uiti prea mult nici la mare ca ajungi sa faci baie cu tot cu mobra. Usor usor, neavand de ales , am inceput sa nu mai am stres. Desi a scos sufletul din mine, partea asta l-a inlocuit cu un zambet larg si cu credinta ca am devenit cu 1% mai motociclist.

. Am ajuns in Sibenik si am mers la cazarea rezervata aseara. Era inca ocupata camera si a trebuit sa ne mai invartim pana se elibera. O ora. Timp in care am mancat in centru la o terasa unde am aflat despre dezastrele razboiului si ce a lasat acesta in urma. Am auzit mai ales despre imensele zone lasate minate. Dar totul ne este spus si povestit pe un ton linistit si mai degraba narativ decat ca o tragedie. Vorba chelneritei :"Au trecut totusi 20 de ani".
 Intorsi la cazare am descoperit cea mai buna cazare de pana acum.Garaj propriu cu cheie, un apartament pe doua niveluri cu 3 camere (azi nu mai folosesc dopurile de urechi) si toate dotarile dar mai ales vedere la mare. Toate acestea la un pret mai mic decat cutia de chibrituri datatoare de emotii de la Ljublijana. Am primit chiar si un suvenir ca sa nu ne suparam pentru intarziere.

Am cautat direct plaja. E la vreo 300 de metri de cazare. Nu au nisip si pe jos e numai pietris. E greu si foarte greu daca nu ai papuci. Incep plaja asa cum scrie la carte: eu cu Pilif luam cate o bere la terasa de langa si Silviu ne injura ca nu are cine sa pazeasca lucrurile pe plaja. Stai linistit Silvica ca la cata lume e pe aici , nu are cine sa ia ceva. Acu sa nu credeti ca suntem niste betivi ... dar trebuia sa delimitam intr-un fel ziua de moto fata de rest si cum se poate face asta mai bine decat cu un moment de zabava beristica ? Am facut si baie apoi si plaja... .Ziua de azi a sters multi nervi acumulati. A descretit fruntea mea intr-un fel in care de mult nu mi-a mai fost dat. Stau acum pe malul marii si ma usuc dupa prima baie din anul asta. Vreau sa ma laud oricui cu ziua de azi si asta inseamna ca este "a day to remember"

   De aici o luaram incet pe chei sa ajungem la o crasma sa mancam. Nimeriram la aceiasi crasma ca mai devreme unde chelnerita ne povesti de data asta despre ce drumuri grozave putem sa mai facem cu motoreta de aici incolo.
   Am subestimat acest orasel. Aproape orice fotografie facuta aici poate fi trimisa ca vedere. Are si un castel in mijloc si dupa ce am mancat de seara am descoperit si niste stradute ce par medievale, foate inguste si pavate cu piatra. Nu e nimeni pe stradutele astea dar te astepti ca dupa orice colt sa apara vreun personaj din vremea lui Sherlock Holmes. Aparu in schimb un fel de altar.

Maine vreau sa ii fentez pe baieti intr-un fel. Ei nu sunt mari doritori de chestii turistice. Eu insa vreau sa vad parcul krka. Asa ca o sa plece ei dimineata pe coasta iar eu voi merge o parte din drum pe autostrada spre dubrovnik.

Sa veden ce iese ... poate ne reintalnim la Bucuresti.

Intalinrea

   Brusc autostrada se termina si se transforma intr-un drum cu o singura banda, cu zone cu lucrari si mai ales cu o bara de netrecut in dreapta. Dupa bara e fericirea, dupa bara e frumusetea, dupa bara e MAREA ! Nu avem unde opri nici macar cat sa ne stergem o lacrima pentru ca nu putem opri. As fi vrut un loc in care sa fi stat numai ca sa miros marea din departare. Prin viziera ridicata, trageam cu nesat aer doar, doar s-o simti mirosul sarat ... dar am inchis trist si viziera cand mi-am dat seama ca mai mult de "fara plumb de 95" de la Harli si toata coloana de e mai in fata nu ajunge.  Prima intalnire cu marea a fost precum ii arati o bucata de paine unui hamesit dar il tii intr-o cusca la distanta. ii dai impresia ca o poate mirosi, atinge si gusta cu pofta din ea si in schimb ii oferi darnic fum cu nimic. De la mare un fel de arcada dintr-un ciudat pom ne facu sa ne mutam privirea catre inainte. Unde urma sa intram in Croatie. Bye Slovenia ! Cu siguranta ne vom revedea.Poate iti mai cresc si tie camerele de hotel si mai renunti si la unele reguli.(am eu o sugestie ...una cu alcool)
   Am oprit sa scot actele din papornita din spate, am aratat buletinul in vama si apoi m-am oprit sa le pun la loc. Pic si Poc ma asteptau. M-au intrebat daca sunt gata, am zis ca nu si au plecat ... Eu ii luasem de romani de acasa dar se pare ca astia sunt cam turci . Nu e nici o problema, ii gasesc eu pe undeva. Am pus actele la loc numai ca sa descopar ca in 200 de metri mai era o vama ... iar scoate, iar baga acte .... Macar aici ma asteptau si cei doi.
   Primele poze de pe ziua de azi sunt niste poze clasice pentru romanasi. Unde in lumea asta mai gasesti un panou atat de mare cu acel cuvant pe care iti interzice mamica sa il zici la masa de duminica ? In ce oras din lumea asta toate sunt ca in P*** si se si lauda cu asta ?
  Avem mai jos o poza cu un cap ...

   Am oprit in prima zona in care am vazut mobre parcate. Erau vreo 10 puse pe piatra cubica si pe o cale de tren intre drum si ...malul garlei. Eram la mai putin de 2 metri de mal si imi reveneau obsesiv in cap  imagini din acest filmulet. ...  Asa ca m-am chinuit si am parcat acolo unde nici daca o luam la vale nu aveam unde sa ma duc.

Vis-a-vis de minunata noastra parcare, ditamai contructia. Ma uitai in jur. Tot in orasul cu denumire falica suntem ca scrie mandru peste tot. Parca am fi la Roma totusi. Ditamai coloseumul strajuieste zona. Felicitari nenicule ca il tinura-ti intreg pana acum. Facuram cateva poze din exterior si ne mai uitaram nitel in stanga si in dreapta. La o taraba aveau magneti suvenir. Toti cu poza cu mareata constructie. Insemna ca asta e principalul obiectiv de prin P***. De cumparat nu am cumparat magneti ca ii primeam retur in cap de incercam sa ii daruiesc. Checked !
   Am pus si stomacul la cale cu pizza de ieri incalzita in mod natural in cutia mea de mobra si mai ales cu cevapcici (un fel de mici bagati la culcare intr-un fel de gogoasa taiata pe mijloc.

   Am vazut o gramada de filme si prezentari cu si despre Route 66 dar nu credeam sa fie atat de aproape. Este intr-adevar superb acest drum si te plimba din zona marii pana intr-o mica elvetie croata numai ca sa te aduca inapoi la mare. Nu sunt atat de ignorant sa cred ca acesta este cel celebru dar ar trebui sa fie ridicat cel putin la rangul fratelui american.

   Din temele seminefacute de acasa am aflat ca Rijeka e un oras cam industrial si mai putin turistic asa ca nu am cautat obiective... dar trebuia sa gasim cazarea rezervata pe drum la o benzinarie cu net gratis. Am intrat pe o strada cu sens unic, paralela cu centrul pietonal si am oprit in capatul ei. Ghiciti unde era cazarea si cine a trebuit sa mearga sa vorbeasca ? Am parcurs dus-intors centrul pietonal al orasului in cizme si cu jumate din echipament pe mine. Am eliminat cred doi litrii de apa si am slabit mai mult decat m-am ingrasat de la micii de mai devreme. Si... bineinteles ca avem camera la mansarda unei cladiri de 3 etaje fara lift... mi-am facut portia de miscare pe ziua de azi. Merit o bere. Ma duc sa o iau...iar tre sa cobor trei etaje... Ma gasiti la terasa ca eu nu mai urc sa aduc vreo bere.
   Aici am experimentat vizitatul telefonic. Avand niste probleme pe acasa, a trebuit sa vorbesc mai mult la telefon. Vreo 80 de minute... Bine ca a fost o tara UE ca altfel plateam pana la pensie . Din acest motiv m-am invartit prin centru dupa cei doi tinand telefonul intr-o mana si pozarul in alta. Iar cei doi s-au invartit ce s-au invartit si au mancat la un fel de  dugheana/remorca/impinge tava ... chestie.

Cand am facut poza de mai sus, vecinul lor de masa a ramas interzis pt ca eu nu am parut a ii cunoaste, am venit cu telefonul la ureche, am facut poza si am plecat. S-o fi gandit ca Pilif e vreo vedeta ? Nene, daca o sa citesti vreodata randurile astea sa stii ca pana la varsta asta nu s-a aratat prea vedet ...
La astia nu exista legi privind vanzarea de alcool asa ca s-a putut achizitiona o bere "route 66" de chioscul de ziare dupa ora 22. Din cate imi amintesc, berea asta era singura legatura cu ruta americana.

   Seara, cand am parcat mobrele parcare era goala. Bineinteles ca a fost un motiv de ingrijorare pt Harli.. biiine pentru proprietar. A doua zi nu mai aveam loc de scutere acolo si aratau motoarele noastre, in special iepurila, ca niste magari de carausie in mijlocul mioarelor.
 

Continuam

   Dupa 4 zile de sedere la viena a sosit momentul sa reluam drumul ... nu mai am nici un chef. De aceea cred ca era mai bine sa fi facut partea mai lunga a drumului la venire. Dar acum e tardiv. Sper sa se aplice vorba cu "pofta vine mancand". Azi parasim capitala imperiului si planul e sa ajungem in capitala Sloveniei, in Ljublijana. Planul este sa mergem evitand autostrazile pana la Maribor si apoi pe autostrada.
   Am pornit pe un drum ce serpuie in jurul autostrazii prin zona celor o mie de semafoare. Astia au pus semafor din 50 in 50 de metri. Unele sunt sincronizate dar in general stam. Sper sa nu se incalzeasca prea tare mobra de sub mine ca eu oricum sunt topit complet si plictisit total sub casca. Viena m-a impresionat in general prin curatenie dar si printr-o raceala si o usoara monotonie in cartiere. Suburbiile prin care trecem acum sunt o Viena orizontala.. Aceeasi curatenie, ordine , monotonie ... De parca am fi mers cu liftul si etajele sunt marcate doar de semafoare. Este prea multa organizare pentru gusturile mele mai degraba apropiate de balcani. Dar in scurt timp cred ca m-as putea acomoda la ei totusi. Ei la noi ... ar avea ceva probleme.

   Am facut 80 de km in mult timp si mare plictiseala dar in ultimii 5 cred ca am vazut 100 de motociclisti. Sper sa fie un semn bun.  
   Si ce drum a urmat ... Curbe largi si lungi, dar si scurte si datatoare de emotii cu asfalt ca in palma si peisaj acaparator. Genul de drum despre care scrie prin cartile de motociclism. Caldaramul este ceva mai lat si curtile nu au gardul prea aproape.Oricum in general gardul e relativ pe aici , doar ca sa delimiteze proprietatea probabil. Acestea confera o siguranta in plus melcului fricos din mine ca daca rateaza curba mai are sanse. Conduceam intr-un fim ce nu vroiam sa se mai termine .

 Am oprit o data sa fac o poza si astia doi se dusera de era sa nu ii mai gasesc. Imi vine sa il bat pe Silviu cateodata. La noi opreste din 50 in 50 de km si aici abia a oprit dupa 150 . L-am intrebat de ce nu a zabovit nici macar de o poza. Replica a venit simplu :" nu mi-am dat seama." Intr-un fel il cred. Chiar si eu as fi vrut sa ma intorc sa mai dau o tura. Nu am facut poze dar daca imi dati bani ma mai duc si cred ca la a patra sau a cincea trecere o sa fac vreo 2-3 poze. 

   Prin  varf de munte a inceput agitatia ca Harli papase cam tot de prin rezervor. Norocul meu ca asa se mai opreste si Iepurila din fuga. Dar singura benzinarie gasita in varf era la un nene in curte si nu fu pe gustul lui Pilif. La limita am gasit una corespunzatoare. Oricum, limita lui Harli e ceva relativ din cate aveam sa observ. De mai multe ori Pilif ne-a spus ca a depasit  recordul de distanta pe care a parcurs-o cu un plin. Avea si o aplicatie doveditoare .... contabil si in concediu ...

   Slovenii inteleg altceva prin autostrada. Obisnuiti cu drumul drept din Ungaria si Austria, Slovenia se arata socant, cu o autostrada plina de curbe frumoase , imprejmuita de munti sau trecand pe sub ei prin tuneluri chiar si de 2 km. Si atat de noua probabil incat GPS-ul ne arata ca plutim in vidul existentialcu viteza de 130 km/h. In tunel se simtea o vibratie intensa si o galagie nedeslusita vroia sa imi rupa urechile. Nu am inteles ce este pana nu l-am vazut pe Harli in fata.... amplificat de tunel. (poza e facuta chiar de Pilif)

   S-a stabilit ca nu se mai vrea hostel. Am cautat asadar hotel in Slovenia. La o precedenta vizita in acest oras am bifat un record personal : cea mai mica incapere: la modul ca am cautat baia si nu am gasit-o .. si apoi am deschis usa la dulap si am gasit baia... La actualul hotel e camera cam la fel de mica dar pentru 3 oameni ...Am pus coburile in camera si noi nu prea mai aveam loc. O parte din bagaje le-am dus inapoi pe motor sa avem pe unde pasi. 

   Ghiciti cine a luat sus de am dormit cu frica sa nu se rupa patul:

   Ljublijana este un oras relativ mic , comparativ ca numar de oameni cu Timisoara. Un oras lnistit , dominat de vechea cetate si influentat destul de mult de vecinii italieni si austrieci. Asadar pizza din centru a fost extraordinara  si foarte mare (a furnizat si masa de pranz de a doua zi). Am vazut, am vizitat, am pozat, hai la cazare. Nu luam o bere ? Ba da ! Am gasit si alimentara in drum. Fericire maxima curmata de casier: "the law, no alcohol after 9 o'clock

... era si cinci minute ... Cred ca nenea ala nu a mai fost aghezmuit cum i-am zis noi pana am ajuns la hotel. Parca nu m-a deranjat legea sau regula sau ce au ei cat m-a intristat cand mi-a luat berea din mana . Eram ca un copil caruia i se ia jucaria preferata.  Am mai incercat la o benzinarie tot fara succes. Am baut bere de la barul hotelului la pret dublu....

Asta e ... maine intram in Croatia. Poate ei au alte reguli.