La margine

E5.30 dimineata. Caut toate motivele din lume ca sa ma bag inapoi in pat Cine m-o fi pus pe mine sa ma inham pentru drumuri ? Uite ce cald e in dormitor si ce trage la somn ... Intr-un fel pervers , mintea mea cauta acum tot felul de probleme care sa impiedice plecarea , care sa ma faca sa revin la rutina. Probabil e iesirea din zona de confort. Dar am zis , am zis . Ma duc !  Mi-am facut o cafea mare si ma gandesc la ce avem de facut. Traseul nu e complet inca, nu am rezervat cazari, motorul nu stiu daca va rezista precum si o mie de alte probleme dar plecam . Asta e ...
Ajung la Silviu si de cand intru pe straduta vad mobrele scoase in drum. Nu mai e cale de intors. Ne intalnim si cu Pilif si tot inainte !

De obicei se termina plimbarile cu autostrada Bucuresti-Pitesti dar acum a inceput cu ea si prin urmare o doza de plictiseala s-a instaurat imediat . Abia curbele de la Dealul Negru si "Verginica" de la Timpuri Noi ce canta in casti au facut sa se apropie starea de concediu. Acum sunt la cozia si ma coc dar inainte se anunta ploi. Sper sa nu fie asa. Intram pe Valea Oltului si observ ca verdele oltenesc e mai intepator decat al secuilor(vazut acu 2 saptamani), e mai divers si surprinzator. Este continuu sau intrerupt de pietre si zone golase. Probabil din cauza zonei , aici lipseste cu desavarsire rapita (sau s-o fi terminat sezonul ?). Asa ca avem variatiuni numai de verde. 

   De la Deva mi s-a luat de drum. Dupa fetele celorlalti cred ca nu sunt singurul . Mai sunt o suta si ceva de km dar imi pare ca tre sa fac inconjurul lumii ca sa pot sa beau o bere in timisoara.
   In fata tuna  dar aici e tare cald. Pilif sugereaza echipamentul de ploaie dar eu tot sper ca nu va fi cazul . Vom vedea ..

   De la dumbravita am mers pe marginea norilor. Cum facea drumul stanga se umezea viziera si cum face dreapta se usca. Este un sentiment ciudat sa iti doresti ca drumul sa fie spre dreapta macar putin sau sa speri ca norii au drum spre stanga. Din neant aparu un semn de autostrada spre dreapta.  Nu numai ca e directia castigatoare dar fugim cu toata viteza de ploaie. Ajungem uscati la Timisoara. Lasam inca pelerina de ploaie in genti.
   Am ajuns in centru la o terasa. Ne-am asezat la masa si a inceput ploaia. Torentiala ! Nu ne mai intereseaza. Am ajuns.
   Ne-am cazat la Hostel Costel, un loc pe care il recomand nu neaparat pentru conditii; care sunt oricum ok, cat pentru oamenii interesanti gasiti de fiecare data acolo.
Suntem cazati toti trei intr-o camera de 6 . Initial mai era cineva dar s-a mutat, asa ca am ramas singuri. Duo fericirea sforaie de rupe nori. Desi mi-am luat dopuri, daca nu eram obosit as fi facut noapte alba.
Maine iesim din tara !
Noapte buna copii !