Intalinrea

   Brusc autostrada se termina si se transforma intr-un drum cu o singura banda, cu zone cu lucrari si mai ales cu o bara de netrecut in dreapta. Dupa bara e fericirea, dupa bara e frumusetea, dupa bara e MAREA ! Nu avem unde opri nici macar cat sa ne stergem o lacrima pentru ca nu putem opri. As fi vrut un loc in care sa fi stat numai ca sa miros marea din departare. Prin viziera ridicata, trageam cu nesat aer doar, doar s-o simti mirosul sarat ... dar am inchis trist si viziera cand mi-am dat seama ca mai mult de "fara plumb de 95" de la Harli si toata coloana de e mai in fata nu ajunge.  Prima intalnire cu marea a fost precum ii arati o bucata de paine unui hamesit dar il tii intr-o cusca la distanta. ii dai impresia ca o poate mirosi, atinge si gusta cu pofta din ea si in schimb ii oferi darnic fum cu nimic. De la mare un fel de arcada dintr-un ciudat pom ne facu sa ne mutam privirea catre inainte. Unde urma sa intram in Croatie. Bye Slovenia ! Cu siguranta ne vom revedea.Poate iti mai cresc si tie camerele de hotel si mai renunti si la unele reguli.(am eu o sugestie ...una cu alcool)
   Am oprit sa scot actele din papornita din spate, am aratat buletinul in vama si apoi m-am oprit sa le pun la loc. Pic si Poc ma asteptau. M-au intrebat daca sunt gata, am zis ca nu si au plecat ... Eu ii luasem de romani de acasa dar se pare ca astia sunt cam turci . Nu e nici o problema, ii gasesc eu pe undeva. Am pus actele la loc numai ca sa descopar ca in 200 de metri mai era o vama ... iar scoate, iar baga acte .... Macar aici ma asteptau si cei doi.
   Primele poze de pe ziua de azi sunt niste poze clasice pentru romanasi. Unde in lumea asta mai gasesti un panou atat de mare cu acel cuvant pe care iti interzice mamica sa il zici la masa de duminica ? In ce oras din lumea asta toate sunt ca in P*** si se si lauda cu asta ?
  Avem mai jos o poza cu un cap ...

   Am oprit in prima zona in care am vazut mobre parcate. Erau vreo 10 puse pe piatra cubica si pe o cale de tren intre drum si ...malul garlei. Eram la mai putin de 2 metri de mal si imi reveneau obsesiv in cap  imagini din acest filmulet. ...  Asa ca m-am chinuit si am parcat acolo unde nici daca o luam la vale nu aveam unde sa ma duc.

Vis-a-vis de minunata noastra parcare, ditamai contructia. Ma uitai in jur. Tot in orasul cu denumire falica suntem ca scrie mandru peste tot. Parca am fi la Roma totusi. Ditamai coloseumul strajuieste zona. Felicitari nenicule ca il tinura-ti intreg pana acum. Facuram cateva poze din exterior si ne mai uitaram nitel in stanga si in dreapta. La o taraba aveau magneti suvenir. Toti cu poza cu mareata constructie. Insemna ca asta e principalul obiectiv de prin P***. De cumparat nu am cumparat magneti ca ii primeam retur in cap de incercam sa ii daruiesc. Checked !
   Am pus si stomacul la cale cu pizza de ieri incalzita in mod natural in cutia mea de mobra si mai ales cu cevapcici (un fel de mici bagati la culcare intr-un fel de gogoasa taiata pe mijloc.

   Am vazut o gramada de filme si prezentari cu si despre Route 66 dar nu credeam sa fie atat de aproape. Este intr-adevar superb acest drum si te plimba din zona marii pana intr-o mica elvetie croata numai ca sa te aduca inapoi la mare. Nu sunt atat de ignorant sa cred ca acesta este cel celebru dar ar trebui sa fie ridicat cel putin la rangul fratelui american.

   Din temele seminefacute de acasa am aflat ca Rijeka e un oras cam industrial si mai putin turistic asa ca nu am cautat obiective... dar trebuia sa gasim cazarea rezervata pe drum la o benzinarie cu net gratis. Am intrat pe o strada cu sens unic, paralela cu centrul pietonal si am oprit in capatul ei. Ghiciti unde era cazarea si cine a trebuit sa mearga sa vorbeasca ? Am parcurs dus-intors centrul pietonal al orasului in cizme si cu jumate din echipament pe mine. Am eliminat cred doi litrii de apa si am slabit mai mult decat m-am ingrasat de la micii de mai devreme. Si... bineinteles ca avem camera la mansarda unei cladiri de 3 etaje fara lift... mi-am facut portia de miscare pe ziua de azi. Merit o bere. Ma duc sa o iau...iar tre sa cobor trei etaje... Ma gasiti la terasa ca eu nu mai urc sa aduc vreo bere.
   Aici am experimentat vizitatul telefonic. Avand niste probleme pe acasa, a trebuit sa vorbesc mai mult la telefon. Vreo 80 de minute... Bine ca a fost o tara UE ca altfel plateam pana la pensie . Din acest motiv m-am invartit prin centru dupa cei doi tinand telefonul intr-o mana si pozarul in alta. Iar cei doi s-au invartit ce s-au invartit si au mancat la un fel de  dugheana/remorca/impinge tava ... chestie.

Cand am facut poza de mai sus, vecinul lor de masa a ramas interzis pt ca eu nu am parut a ii cunoaste, am venit cu telefonul la ureche, am facut poza si am plecat. S-o fi gandit ca Pilif e vreo vedeta ? Nene, daca o sa citesti vreodata randurile astea sa stii ca pana la varsta asta nu s-a aratat prea vedet ...
La astia nu exista legi privind vanzarea de alcool asa ca s-a putut achizitiona o bere "route 66" de chioscul de ziare dupa ora 22. Din cate imi amintesc, berea asta era singura legatura cu ruta americana.

   Seara, cand am parcat mobrele parcare era goala. Bineinteles ca a fost un motiv de ingrijorare pt Harli.. biiine pentru proprietar. A doua zi nu mai aveam loc de scutere acolo si aratau motoarele noastre, in special iepurila, ca niste magari de carausie in mijlocul mioarelor.