Prolog

 Am pus saua pe cal si pistoalele in cingatori. La drum am plecat spre taramuri noi si spre aventuri nemaivazute si oameni nemaiintalniti. Opriti-mi amintirea ca eu ma duc ! Opriti visarea ca incepe realitatea ! Opriti-va din a ma opri !
Toamna asta avem de trecut peste niste evenimente in jurul carora se invarte existenta umanitatii de secole incoace.Vorba ceea : familia celula societatii. Si daca tot viata e scurta, cum ar zice olteanul, sa o facem LATA !
Daca toamna e plina si vara e pentru drumurile altora, ne ramane primavara. Ne ramane perioada dinaintea trezirii spiritului calator al altora. Dorul de duca este peren, dorul de aventura si dorul spre cunoasterea necunoscutului.  Ce inseamna a umbla ? Nu stiu ! Poate o sa aflu la un moment dat . Ce inseamna motociclism ? Nu stiu nici asta , nu vreau sa aflu toate tainele sale vreodata. Cand le voi afla pe toate voi cauta altceva. Drumul este singurul parametru stiut . Drumul care cheama, drumul care trimite , drumul ce duce catre nicaeri asa cum duce peste tot . Stiu drumul si totusi pe el il stiu cel mai putin. Am ales o destinatie numai de dragul finalitatii , de dragul lucrului implinit dar destinatia este drumul, destinatia este viata , destinatia este urmatoarea curba sau peste 3500 de kilometrii. Am zis prietenilor : ma duc acolo ! Sa stie lumea de mine desi eu vreau sa vad alta lume, sa stie unde ma vor gasi desi sper sa nu ma caute.( Ma intreb daca o calatorie in jurul lumii inseamna o destinatie sau este inceputul unei alte ture ?)
Ce cautam in motociclism ? Ce cautam in viata si care e speranta ?
Atrasi de imagini si calauziti de noi si vechi prieteni fiecare cauta altceva, fiecare isi cauta destinatia intr-o fata morgana dintr-un propriu desert. Am zis sa fie Viena ! Ar fi prea simplu mi-am zis apoi . Am zis sa fie pe ocolite ! Ar fi prea simplu mi-am zis apoi (ai mai fost pe acolo ) Am zis sa mergem cu prieteni ! E simplu am zis ... am zis doar . Fiecare cu visul sau si fiecare cu dorinta sa . Dorul de duca ne uneste, metoda ne desparte . De cate ori ma gandesc la plecarea asta imi aduc brusc si incontestabil aminte de fabula cu broasca, racul si o stiuca.  Unul vrea sa mearga incet si sa admire peisajul in pas usor de Suzuki, altul tot mereu grabea in ritm de Iepurila (BMW) si altul tot in sus salta (sau vibra ca la Harley e tot una).
E usor a scrie drumuri cand nimic nu ai a raspunde, dar e greu atunci cand traseu ce impaca atatea vietuitoare trebuie sa faci . Deja ne reuniram de 2 ori sa facem planuri dar inspiratia ramase in vin si bere ca in trasee nu-i de gasit. Am plecat si ne-am intors pe hartie deja de 15 ori dar in practica am schimbat intentiile. Vroiam sa facem partea lunga a drumului, , la dus si usor usor am ajuns la concluzia ca e mai interesant la retur. Am zis ca astfel nu mai suntem limitati in drum de sosirea obligatorie la o anumita ora si zi in Viena . Deh  ! Fetele vin cu avionul si au sosirea precizata . Dupa 2 luni de discutii si parlamentari fara rezultate prea clare, traseul in mare va fi : plecam din Bucuresti si ne intoarcem in Bucuresti in rest Dumnezeu cu mila...
Dar continuarea in episodul urmator (imi rasuna in cap Pitis spunand aceste vorbe la Telenciclopedia).