Si-am incalecat pe o sa, ca sa zic povestea asa ...: august 2015

S-a aciuat pe langa mine pe nesimtite la un moment dat. Nici nu stiu de unde a aparut. Nu a zis nici un cuvant dar s-a asezat cuminte pe motocicleta si nu a mai vrut sa plece. Pe fracsu, pe Americanu' , il primisem de la Doctoru' dar nu prea il intelegeam asa ca l-am primit si pe asta mic. Mai romanas de fel, sta mai mult cu capul plecat. Si aplecat dar si plecat. Eu cred ca in aplecarea lui pentru plecare mereu se gasea visarea unor aventuri de neuitat. Faceau echipa buna ei acolo. Un yin si yang in esenta lor. Unul mereu cu aripile in vant iar celalalt aplecat spre noi. Nu e nevoie de prea multe pentru sufletul lui dar este necesar acel declic special. Numai o adiere nascuta din miscarea motoretei este necesara sa il faca sa tresara. Un semn si se ridica semet scrutand orizonturi. De fapt imi asigura ariergarda, imi are grija de spate, se uita pe unde am fost si nu pe unde vom merge. Eu fac povestea dar el o scrie. Eu conduc si el admira.
De cand a aparut a fost cu mine prin munti si vai si drumuri lungi. Statea la locul lui si negocia curbele cu americanul.
Foarte viteaz individul de felul sau . In orice imprejurare e la datorie. Mai putin la Budapesta, unde am hotarat noi sa stea ascuns de frica huliganilor.

A fost intr-un fel mai liber decat mine desi legat permanent de locul sau de atarnac. I se falfaie de ce se intampla in jurul sau. El stie numai sa se tina tantos desi mereu imbracat la fel. Nu conteaza ca a fost plouat de soarta pe drumul Transfagarasnului sau ars de soarele din Vama Veche. A locuit chiar si in casa o vreme. Era cam stingher si nu prea mai spunea multe. A fost o perioada trista pentru el. Cand l-am pus din nou la locul sau s-a revigorat precum calul lui Harap Alb.
Are un dar deosebit de a gasi oameni de acealasi neam cu mine sau el insusi devine subiect de discutie: ba sunt intrebat unde am gasit asememena mandrete ba despre modul sau de atarnare ba daca sunt adevarate toate istorisirle auzite despre el..In Germania, a venit un nene si mi-a vorbit pe romaneste. Mi-a zis ca a vorbit inainte cu amicul meu si el m-a aratat cu degetul in marea de englezi. Alta data se tinea de boroboate si m-am trezit cu claxoane din cauza lui pe autostrazi franceze. Claxoane de salut si simpatie ... Multe facea cand avea chef.

Ceva vreme in urma mi-a spus ca a obosit. Am ras si i-am zis numai ca a fost deochiat de baietii de la Bucovina ca prea l-au admirat. A zis ca nu, ca el stie sa lupte cu deochiul ca are parul rosu si mai stie si niste descantece de pe la babe de pe drumurile din tara. Am zis : Bine ! Atunci ce te framanta ? Isi drese glasul si imi zise cu o durere sfasietoare ca el reprezinta ceva si ca acel ceva l-a dezamagit profund. I-au furat partenerul de conversatie. Da ! Intr-o noapte ploioasa nu i-am mai dus la culcare si i-am lasat mai aproape de casa iar fracsu americanu' a disparut. E trist si singur si a inceput sa piarda din frumoaselei fire rosiatice. Parca nu mai e el fara american, Parca de atunci tot ar vrea sa plece si totusi sa ramana. Sta agatat inca de mine dar simt ca mai e putin si ma va parasi. Relatia noastra se mai tine numai intr-un fir. Cel mai rau mi-ar parea sa nici nu observ cand isi alege sa plece , Cand isi va da drumul si va disparea catre o lume mai buna.

Asa batran si obosit i-am aratat totusi coasta Dalmata si a fost nespus de nefericit. A fost mandru ca in tinerete. S-a laudat tuturor celor ce vroiau sa il asculte de unde vine el si prin cate a trecut sa ajunga acolo. Le-a zis tuturor ca suntem oameni buni si ne-a ferit de rele si deochi.

Ieri l-am spalat. A inceput sa tipe si a zis ca nu mai suporta, I-a cazut cam toata podoaba si m-a rugat sa il ajut intr-un fel.

Cred ca o sa il pensionez ca o amintire a vremurilor ce au fost si o promisiune pentru vremuri bune.

Cateva momente prin care am trecut impreuna si au ramas imortalizate :

Intalnirea dintre American si Romanas: