marți, 16 iunie 2015

Continuam

   Dupa 4 zile de sedere la viena a sosit momentul sa reluam drumul ... nu mai am nici un chef. De aceea cred ca era mai bine sa fi facut partea mai lunga a drumului la venire. Dar acum e tardiv. Sper sa se aplice vorba cu "pofta vine mancand". Azi parasim capitala imperiului si planul e sa ajungem in capitala Sloveniei, in Ljublijana. Planul este sa mergem evitand autostrazile pana la Maribor si apoi pe autostrada.
   Am pornit pe un drum ce serpuie in jurul autostrazii prin zona celor o mie de semafoare. Astia au pus semafor din 50 in 50 de metri. Unele sunt sincronizate dar in general stam. Sper sa nu se incalzeasca prea tare mobra de sub mine ca eu oricum sunt topit complet si plictisit total sub casca. Viena m-a impresionat in general prin curatenie dar si printr-o raceala si o usoara monotonie in cartiere. Suburbiile prin care trecem acum sunt o Viena orizontala.. Aceeasi curatenie, ordine , monotonie ... De parca am fi mers cu liftul si etajele sunt marcate doar de semafoare. Este prea multa organizare pentru gusturile mele mai degraba apropiate de balcani. Dar in scurt timp cred ca m-as putea acomoda la ei totusi. Ei la noi ... ar avea ceva probleme.
   Am facut 80 de km in mult timp si mare plictiseala dar in ultimii 5 cred ca am vazut 100 de motociclisti. Sper sa fie un semn bun.  
   Si ce drum a urmat ... Curbe largi si lungi, dar si scurte si datatoare de emotii cu asfalt ca in palma si peisaj acaparator. Genul de drum despre care scrie prin cartile de motociclism. Caldaramul este ceva mai lat si curtile nu au gardul prea aproape.Oricum in general gardul e relativ pe aici , doar ca sa delimiteze proprietatea probabil. Acestea confera o siguranta in plus melcului fricos din mine ca daca rateaza curba mai are sanse. Conduceam intr-un fim ce nu vroiam sa se mai termine .

 Am oprit o data sa fac o poza si astia doi se dusera de era sa nu ii mai gasesc. Imi vine sa il bat pe Silviu cateodata. La noi opreste din 50 in 50 de km si aici abia a oprit dupa 150 . L-am intrebat de ce nu a zabovit nici macar de o poza. Replica a venit simplu :" nu mi-am dat seama." Intr-un fel il cred. Chiar si eu as fi vrut sa ma intorc sa mai dau o tura. Nu am facut poze dar daca imi dati bani ma mai duc si cred ca la a patra sau a cincea trecere o sa fac vreo 2-3 poze. 






   Prin  varf de munte a inceput agitatia ca Harli papase cam tot de prin rezervor. Norocul meu ca asa se mai opreste si Iepurila din fuga. Dar singura benzinarie gasita in varf era la un nene in curte si nu fu pe gustul lui Pilif. La limita am gasit una corespunzatoare. Oricum, limita lui Harli e ceva relativ din cate aveam sa observ. De mai multe ori Pilif ne-a spus ca a depasit  recordul de distanta pe care a parcurs-o cu un plin. Avea si o aplicatie doveditoare .... contabil si in concediu ...
   Slovenii inteleg altceva prin autostrada. Obisnuiti cu drumul drept din Ungaria si Austria, Slovenia se arata socant, cu o autostrada plina de curbe frumoase , imprejmuita de munti sau trecand pe sub ei prin tuneluri chiar si de 2 km. Si atat de noua probabil incat GPS-ul ne arata ca plutim in vidul existentialcu viteza de 130 km/h. In tunel se simtea o vibratie intensa si o galagie nedeslusita vroia sa imi rupa urechile. Nu am inteles ce este pana nu l-am vazut pe Harli in fata.... amplificat de tunel. (poza e facuta chiar de Pilif)

   S-a stabilit ca nu se mai vrea hostel. Am cautat asadar hotel in Slovenia. La o precedenta vizita in acest oras am bifat un record personal : cea mai mica incapere: la modul ca am cautat baia si nu am gasit-o .. si apoi am deschis usa la dulap si am gasit baia... La actualul hotel e camera cam la fel de mica dar pentru 3 oameni ...Am pus coburile in camera si noi nu prea mai aveam loc. O parte din bagaje le-am dus inapoi pe motor sa avem pe unde pasi. 
   Ghiciti cine a luat sus de am dormit cu frica sa nu se rupa patul:

   Ljublijana este un oras relativ mic , comparativ ca numar de oameni cu Timisoara. Un oras lnistit , dominat de vechea cetate si influentat destul de mult de vecinii italieni si austrieci. Asadar pizza din centru a fost extraordinara  si foarte mare (a furnizat si masa de pranz de a doua zi). Am vazut, am vizitat, am pozat, hai la cazare. Nu luam o bere ? Ba da ! Am gasit si alimentara in drum. Fericire maxima curmata de casier: "the law, no alcohol after 9 o'clock
... era si cinci minute ... Cred ca nenea ala nu a mai fost aghezmuit cum i-am zis noi pana am ajuns la hotel. Parca nu m-a deranjat legea sau regula sau ce au ei cat m-a intristat cand mi-a luat berea din mana . Eram ca un copil caruia i se ia jucaria preferata.  Am mai incercat la o benzinarie tot fara succes. Am baut bere de la barul hotelului la pret dublu....
Asta e ... maine intram in Croatia. Poate ei au alte reguli.













Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu