M-am trezit de dimineata in chemarile la rugaciune ale muezinului si apoi nu am mai putut sa adorm din cauza sforaiturilor.... sau mai bine zis amicii visau ca sunt motociclete si redau coloana sonora. Bineinteles ca fiecare, cum s-a trezit s-a uitat daca mai avem mobrele. Dar stau linistite si asteapta un pinten sa manance drumul.
Incalec hotarat si .... prrrr ! Haist !
Daca se rupe geaca sau tricoul sau bocancii ... ma mai descurc ... dar sa merg de aici pana la bucuresti in blugi ... panica !
Am verificat si ... e rupta numai captusala. O aerisire in plus. E ok !
Am iesit cu iepurila in frunte din Sarajevo si am intrat pe autostrada. Parca nu era prevazuta autostrada azi dar e binevenita. O fi binevenita dar nu e directia buna. Dupa 20 de km iesim. Cand un drum te duce intr-o directie ce iti dai seama ca e gresita, te intorci. Nu ? Nu si dupa GPS-ul lui Silviu care ne duse prin Bolintin de Sarajevo. O insiruire de sate cu trafic haotic de nu se mai termina.
Ne-am oprit brusc intr-o statie de autobuz cam neregulamentar. Descaleca Silviu si... surprize surprize ! Se apuca sa ii puna ulei lui Iepurila. Un loc mai aiurea nu gasisi ma nene ? Cred ca il bat azi... o fi el mai mare dar il bat ...
Nu stiu cate unitati de Volkswagen golf 1 si 2 s-au produs dar in Bosnia au mai multe.Cred ca au mai facut din bucati prin soproane. Circulatia cu aceste batraneti este unul din cele mai haotice posibile, in care semnele de circulatie, banda continua sau banda dubla continua au rol pur estetic. Si cand mergi ca superman prin Papura's land Inevitabilul este dupa fiecare curba .
Mergem ca de obicei: eu cu Pilif mai in spate si Iepurila alearga hoarde de tatari imaginari ca sa salveze lumea. Acum a depasit un TIR si mai are unul in fata. Coloana are in frunte ce altceva decat un VW golf 2 ? Acestuia, in dulcele stil bosniac i se face pofta sa faca stanga. Mai exact in curba la dreapta cu banda dubla continua si fara sa semnalizeze.
Vad cele doua TIR-uri franand cum nu credeam ca pot frana asemenea mastodonti, franam si noi, face nenea stanga dar camioanele nu se repun in miscare. Dintr-o data Pilif o ia pe stanga si se duce in fata. Haist, zic, iepurila ? Ajung in fata si il vad pe silviu schimbandu-si culoarea mai abitir ca un semafor... dar in aceleasi culori.
Se pare ca iepurila era la un pas sa devina poster intre camioane.
Numai providenta si faptul ca era pe dreapta ca sa depaseasca au facut ca intalnirea dintre iepurila si tir sa se lase numai cu oglinda dreapta sparta. Si mai aveam atat de putin pana sa iesim din tara asta fara eveniment. Numai vreo 30 de km. Si sa intram in Croatia. Iar ! Numai ca sa iesim din croatia. Din nou !
Azi astrele ne sunt potrivnice. Nici macar o cafea nu pot sa iau fara peripetii. Intru in benzinarie comand o cafea si un sandwitch, le incalzi tanti si apoi staturam 20 de minute sa faca posibila plata cu cardul. Eram in Croatia dar moneda locala nu mai aveam ca luasem 8 cornuri langa Dubrovnik sa nu raman cu cash de-al lor.
Am dat de ceva internet fireless si ... am primit mail ca ni s-a anulat rezervarea de la belgrad pe motiv de neprezentare.... ati innebunit neica ? Venim acu... stai asa ... mai avem nitel.
Intram in forta ca asa se intra avand autostrada in Belgrad, dar foarte repede ne impotmolim in traficul de sfarsit de zi de munca. Iesim de pe autostrada si dupa ce bajbaim nitel dupa GPS, gasim adresa. Sun. Vine nenea. Ma vede si zice ca e o greseala. Ca el asteapta doua cupluri poloneze si ca a vazut programarea facuta de mine dar era pt ieri, nu pentru azi. M-a facut tehnica... am facut rezervarea gresit. Intre timp vulturii wirelessului gasisera o retea si ne uitaram dupa cazari. Am mai gasit una la cateva sute de metrii si am plecat spre ea. De data asta eu priul. Gasesc adresa, opresc destul de aiurea mobra,si vine Silviu si zice ca GPS-ul lui arata ca mai avem vreo 4-500 de metrii de mers.... Si eu ma iau dupa el ... asa ca apoi tre sa ma intorc pe jos in locul asta ca bineinteles ca GPS-ul ne-a dus iar aiurea ...inca un kilometru la pas in cizme pe caldura ....Am gasit blocul, apartamentul dar pe nimeni acolo. Blocul e un santier si nu raspunde nimeni nici pe la telefon nici pe la sonerie ....
Au urmat 2 ore chinuitoare de cautt cazare. Nota 20 pentru nennea ce s-a oprit din drumul sau vazandu-ne in ceata si a incercat sa ne ajute. A sunat prieteni, a intrat pe netul de pe telefonul lui, dar din pacat nu ne-a putut ajuta. Ne-a spus ceva interesant: sa nu mergem la hosteluri sau pensiuni ieftine pentru ca au problema cu emigrantii sirieni care se cazeaza acolo si fac multa galagie. Sa traiesti nene ! Atat acest om cat si cel intalnit la blocul cu santier dar si restul belgradenilor intalniti in seara asta mi-au aratat o ospitalitate eleganta, o dorinta de a ajuta trecatorul intr-un mod ce te face sa te simti mai degraba un amic pentru ei decat un necunoscut de pe strazi. Pana la urma am gasit un hotel cu 20 de euro pe noapte per camera single. TEAPA ! A fost cel mai prost hotel in care am stat vreodata : Apa calda nu curge in schimb wc-ul nu se opreste din curs, camera pute, geamul nu se inchide bine dar nici deschis nu sta si oricum da intr-o strada aglomerata, cearsafurile put rau (sper sa nu fi luat vreo boala), patul rupt. usa nu se incuie din interior iar pe hol e o galagie infernala de la sirieni. Vorbesc cu Filip si imi spune ca el a pus scaunul in usa ... eu nu am nici scaun. Am pus gentile de la motor. Macar sa faca galagie.
In schimb plimbarea prin oras a fost una din cele mai placute surprize. Multa lume si lipsita de stres. Poate si unde venim dela Sarajevo unde se simte o incordare in aer. Aici toate terasele sunt pline, felurile de bere sunt multe si pizza e enorma iarasi . Ma simt un pic precum in centrul vechi din Bucuresti dar fara calcarea pe picioare. Parcul din capatul centrului este chintesenta relaxarii. concerte, oameni ce stau de vorba, oameni ce stau si atat, oameni care admira raul la o bere si in general oameni multi si nestresati.
Maine avem drum lung dar vom ajunge acasa. Mai e putin. Pe de o parte abia astept, pe de alta parte stiu ca din acest concediu imi voi hrani amintirile restul anului , ceea ce ma intristeaza.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu